Biblioteca de Filosofie (III)

iar m-am trezit prea târziu. dar am alergat, în nebunia mea, la bibliotecă. o colegă mi-a spus că i s-au împrumutat câteva cărți pentru vacanță și m-am dus și eu să cer.

„dar dumneavoastră, domnișoară, aveți permis temporar. sunteți din republica moldova..”

„da, știu, dar m-am gândit că ați putea totuși să-mi permiteți. eu rămân în cluj în vacanță.”

„îmi pare rău, domnișoară. sărbători fericite.”

fericite, my ass. mi-o venit să plâng, blia! să plâng pentru tot ceea ce pretind că sunt și pentru tot ceea ce sunt de fapt. pentru un bibliotecar care nu face decât să respecte un regulament cretin, pentru angoasa pe care mi-o creează mie și multor altora o condiție stupidă. copilul supărat din mine ar fi vrut să strige: „știți cine-i tata meu?” și să arate limba.

de ce să stea cărțile acolo pentru două săptămâni degeaba, blia? sunt acolo în calitate de resurse pentru studenți, suca. normal că voi găsi pe net ce-mi trebe, dar m-a obosit atât de tare toată povestea asta.

'fuck the system' e o huinea. the system always fucks you back.

telecrap

nouă ore! nouă ore din viața mea prețioasă, petrecute într-un autocar infect, unicul autocar de pe ruta piatra neamț - cluj. care rută are barely 300 km și poate fi parcursă, în mod NORMAL, în maxim șase ore.

în schimb, piatra neamț are pârtie de schi, telegondolă de aproape un kilometru și telescaune, ultraperformante. construite toate cu tehnică și de către muncitori din austria.

guuuuys, what about building your fuckin' railway first? or settling some acceptable bus operators? adică, pontu din teleatracțiunile voastre turistice, dacă nimeni nu poate ajunge în mod decent în orașu vostru?

pontu din banii pe care îi aruncați pe beculețe, energie electrică și alte elemente cretine de urbanism, dacă eu tre să pierd o zi ca să ajung acasă, după ce am avut ocazia de a le admira? piatra neamț, reședință de județ, cu autogară mai proastă ca-n turda! sau reghin.

moldoveni. some things never change. i'm not gonna care about your lighted wreaths, even if they form the word 'infrastructure'. and ya, when i have to leave cluj again, i'll think twice. and then decide not to go anywhere.

Biblioteca de Filosofie (II)

ce m-am distrat azi în bibliotecă.

dintre toți filosofii, cel mai mult îmi displăcea hegel. acum, îmi displace și schopenhauer, dar acesta își merită respectul măcar pentru faptul că este distractiv.

schema funcționează cam așa: iei din Kant numai ceea ce ai înțeles (prostule!), ignorând restul cu expresii mărețe, de genu „și aici a fost marea greșeală a acestui mare spirit” și trântești, în completare, tot felul de „chestii” din filosofia hindusă, upanișade și alte minunății. de la tine nu pui nimic, dar ai, în schimb, obtuzitatea de a accentua faptul că, citez: „nici această concepție nu este deloc nouă. încă heraclit ...”

schopenhauer este un clovn. asta am scris, cu litere mari, pe partea de sus a foii pe care luam notițe. în final, am decis că ar fi cazul ca cineva să inventeze un cocktail din bere și lassi, care să, you know, poarte numele marelui filosof.

Meeting Place

îmi place atât de mult
ușurința cu care mă-ndrăgostesc

n-am noroc la risc,
dar cred că viața e, în general, prea bună cu mine

mr. freeman, dan perjovschi și știrile
nu sunt decât interese de disciplină

la fel ca și toate celelalte
probleme ale lumii

eu n-am chef decât să plutesc senină
într-un pahar de cuba libre proaspăt

Modeselektor + Apparat = Moderat

geopolitică

natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit și ei prin platitudine.

sunt mult prea patriot ca să doresc fericire țării mele.

E.C.

dedikeishn

îmi plac bărbații frumoși.
tu ești chiar urât
și mai smart decât mine.

fuck off!

* * *

filosofia nu este o putere. religiile, statele, capitalismul, știința, dreptul, opinia, televiziunea sunt puteri, nu însă și filosofia. filosofia poate cunoaște mari bătălii interioare, dar sunt bătălii în glumă. nefiind o putere, filosofia nu se angajează în bătălie cu puterile, însă poartă în schimb un război fără bătălii, o gherilă împotriva lor. și nu poate vorbi cu acestea, ea nu are nimic să le spună, nimic de comunicat, ea poartă doar negocieri. așa cum puterile nu se mulțumesc să fie exterioare, ci trec de asemenea în fiecare dintre noi, fiecare dintre noi se află fără încetare în negocieri și în gherilă cu sine însuși, grație filosofiei.

filosofia constă întotdeauna în a inventa concepte. nu mi-am făcut niciodată griji în privința unei depășiri a metafizicii ori a morții filosofiei. filosofia are o funcție ce rămâne perfect actuală, a crea concepte. nimeni nu o poate face în locul său. desigur, filosofia a avut dintotdeauna rivalii săi, de la „rivalii” lui platon și până la bufonul lui zarathustra. astăzi, informatica, promoția comercială, comunicarea sunt cele care își apropriază cuvintele „concept”, iar acești „conceptori” formează o rasă obraznică, ce exprimă actul de a vinde ca fiind suprema gândire capitalistă, cogito-ul mărfii. filosofia se simte mică și singură în fața unor asemenea puteri, însă dacă i se va întâmpla să moară, atunci va muri de râs.

gilles deleuze, „tratative”

foto: rafael minkkinen

Media Made In Moldova

n-am făcut şi nici nu voi face şcoală de jurnalism tocmai pentru ca să aflu că nimănui nu-i şade bine să fure. am impresia, însă, că în facultăţile noastre asta se predă. şi, din păcate, nici să fure n-au învăţat câteva exemplare de "jurnalişti", care, iată, mă fac să-mi pierd vremea nopţile cu print screen-uri şi arhive (colegul meu a explicat ceva mai accentuat esenţa problemei).

1. încep cu cei pe care îi consider concurenţii nr. 1 ai pamparam - site-ul allfun.md, care, mascându-şi furtul prin traducerea în limba rusă, îşi permite să publice tot felul de ştiri, căutate şi scrise de mine mai mult din plictiseală (sau după ce trece gabi din snails în vizită prin biroul nostru; are şi el servici la etajul de sus)

veţi zice, probabil, că sunt prea din cale-afară de panicată şi că, poate, cei de la allfun au preluat informaţia de pe site-ul oficial al formaţiei snails. ei bine, pe lângă faptul că ar fi trebuit să specifice acest lucru, şi acolo, pe snails.md, ştirea e semnată cu numele meu şi cu link spre pamparam


ştire fabricată 100%, după ce-am intrat pe myspace, într-o zi în care nu aveam nimic (mai interesant) de scris


şi ştirea colaboratoarei noastre, zinaida


2. urmează jurnal de chişinău şi misteriosul site music.md, a cărui adresă electronică de contact nu funcţionează şi mă enervează cu failure deliveries.

ştirea despre lidy scarlat (care, să recunoaştem, nu e tocmai o vedetă de top în moldova) a avut o soartă de-a dreptul chinuitoare: preluată pe jurnal, semnată de către o/un oarecare A.G., apoi publicată şi pe music.md, cu referinţă la.. jurnal


3. povestea continuă. olia tira aduce 5 medalii din hollywood. pamparam scrie, jurnal preia, scriind pamparam între paranteze, fără nicio altă explicaţie, de parcă ar fi o greşeală ortografică. ştirea e preluată pe music.md, cu referinţă la jurnal. apoi, music.md au mustrări de conştiinţă şi mai publică încă o ştire, cu referinţă la pamparam. mie nu mi-a venit decât să râd


4. cred că mi se face cam somn, aşa că închei cu un exemplu tâmp de copy/paste, deloc impresionant, din păcate. tot ăştia de pe music.md (oare cine naiba îs?)

Mame fără pizdă: Happening Moldovenesc

Happening (în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfăşurare) - mişcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizaţie în direct contact cu publicul, bazată pe interferenţa între mai multe forme de artă (spaţiale şi temporale - teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanţei dintre realitate şi creaţie artistică.

Deși nu a fost o improvizație, ci un woman-in-fest regizat, spectacolul Nicoletei Esinencu nu poate să nu șocheze prin noul și durerosul pe care îl abordează. M-am bucurat să aflu că e din ce în ce mai tradusă. Nenorocirile ni se expandează, până va afla întreaga lume despre ele.

Care nenorociri? Cele din 7 aprilie, evident. Și ce păcat că am ajuns să ni se facă greață de expresia asta. Am auzit-o peste tot, am consumat-o în știri, posturi de blog și discuții pe la tot felul de mese. Am tocat mințile prietenilor de peste hotare despre dictatura și „revoluția” noastră, se scriu cărți despre mobilizarea tinerilor pe internet!

Nu ne-am ales decât cu ceva de consistența și mirosul unei borâturi, ziua în amiaza mare, pe PMAN. Nimic nu mi-a mai provocat atâta scârbă decât știrile acelea, care anunțau despre cruzimile și perversiunile la care au fost supuși (și supuse) anti-stataliștii (și instigatoarele).

Performance-ul Dorianei Talmazan a recreat perfect o stare. Aceea de după.. (7 aprilie). Știam că imbecila ceea, căreia îi place să creadă că este prim-ministru, avusese atunci un discurs lacrimogen, dar nu-l ascultasem. Acum, l-am trăit. Împreună cu o tonă de alte gânduri despre mine și gunoiul ăsta de țară. Suntem câțiva mai greu de mulțumit, iar „părinții noștri îs niște pidaraj!”.

Fuck Buddies

Urban Dictionary: Term used for sexual partners that regularly engage in sexual activities with each other, but do not share the usual emotional attachment of a standard boyfriend/girlfriend relationship.

She's a good friend of mine. We use to drink coffee together, and smoke a lot of cigarettes while talking about stuff, and go to parties and that's what keeps us in touch.

I haven't seen her for a while. So, we met only today. To drink some coffee, and smoke, and refresh the information about what's been happening to us lately. She goes:

"I found myself a fuck buddy."

And smiles, though I can notice she is a little bit ashamed of what she has just told me.

I don't know what to say, and quickly light up another cigarette, and there was some deep silence between us for a few seconds.

And then she goes again, and tells me that they knew each other for a very long time, and that she has never thought about the way things might occur one day. But she thinks it's finally okay, and she is not going to squeeze her brains anymore with issues related to guys and feelings and circumstances.

"I don't know what to say."

That was me saying this. I was so very confused, and she speechlessly asked for some feedback from me, but I couldn't say anything but a naked "I don't know what to say."

She starts losing enthusiasm, and looks at me almost accusingly and goes:

"Why? Come on!"

And I had to say something.

"It never works as in the dictionary. Someone still gets to squeeze their brains with feelings and circumstances after all, and this is a fuck buddy speaking."

Cluj-Napoca, I'm Yours

în ultimul an, se întâmplă rar de tot să rămân în cluj pentru mai mult de 5 sau 6 zile consecutive. vin aici și am de fiecare dată impresia că orașul ăsta se află sub un clopot de sticlă imens, de care nu numai că nu trec razele solare nocive (chiar și pe caniculă, poți să respiri ok), dar care îmi fabrică o lume plină de minunății, care mai de care mai frumoase și mai plăcute, pentru o snoabă mofturoasă ca mine.

în lumea asta de sub clopot, duc o viață aproape exemplară, mai ales vara. diminețile încep cu cafele spumoase și însorite în flowers sau în fața clădirii centrale UBB, locuri în care revin de câte 10 ori pe zi :) povestea continuă cu școală, bibliotecă și wifi prin locațiile din oraș. ador căminul 14, tocmai din cauza asta, prefer numai să dorm aici, așa că serile mele includ flowers peste program, concerte și alte plimbări. a neverendingloungesession.

după câteva sperieturi nocturne prin făget, cu câini, debateri și jackdanielscupepsi, aseară am fost în midi, la noisia. se știe, n-am nevoie de alcool pentru dnb, dar clubul ăsta m-a lăsat cu cele mai incredibile imagini.. auditive. după ce mi-am scos sufletul dansând, am stat vreo oră aruncată pe-o canapea, doar ca să ascult muzica. vorba ceea, fuckmybrains!

printre evenimente mari și mici, gen vernisaje fotografice, preteni și colegi sau bere cu profesorii și invitații lor arhitecți, de la bucurești, se conturează imensul meu regret că iată, trebuie să ies în curând de sub clopot. să-l ridic și să mă strecor pe sub el, ca să merg în chișinău (nu mai zic 'acasă', pentru că nu mai știu ce să cred). și acolo, redevin rece, iau atitudini, calculez și mă tot gândesc cum naiba să fac să fie mai bine. la ce bun atâta angoasă?

moldova paşte fericit

nu mai pot de-atâtea ştiri. de ştiri din proaste în şi mai proaste, iar apoi în ştiri care penetrează sângeros limita umanului, a imaginabilului şi a bunului simţ.

îmi promit în fiecare dimineaţă a ultimelor zece zile să nu mai citesc ştiri. să-mi las creierii în pace, să planific, să pot să mă concentrez şi să-mi reabilitez senzaţia de control asupra lumii.

dar crimele se întâmplă, se lasă descoperite şi mă urmăresc, pentru că totul se vede.

paştele care vine e ridicol, perfid şi grotesc. nimic, niciodată nu mi-a mai provocat atâta ură şi greaţă.

A fost sau n-a fost?

adică, ce-a fost?

e o săptămână de când am urcat, senină, în acceleratul de bucurești, pentru a merge la vot. până duminică, la ora 9pm, când s-au închis secțiile de votare, iar unimedia a publicat rezultatele exit poll - toate bune și frumoase. încrezători și candizi, am avut o zi în care am fost siguri că iată, iată, vine schimbarea! o facem chiar noi! de fapt, tocmai am făcut-o!!

acceleratul a ajuns la ora 4am înapoi în cluj-napoca, oră la care se cunoșteau deja rezultatele preliminare ale scrutinului: angoasa, incredibilul, obscenul și tragicul de toate culorile s-au conturat iremediabil. inspirați de cele mai ieftine filme cu spioni, comuniștii și-au înscenat a doua zi propria distrugere, pentru ca, apoi, să se victimizeze în fața proștilor, să atace românia și să încalce legislația (internațională și, să zicem, națională).

de departe, de-acolo din cluj, toate acestea purtau un caracter de senzație imposibil de redat acum: 30 mii de oameni, revoluție, control asupra parlamentului, arborarea tricolorului autentic pe președinție, lupte de stradă - toate, din vorbele sacadate ale domnului de la „vocea basarabiei”. mai mult, pateticii și americanii, presa extaziată și schizofrenii, nu s-au liniștit până n-au conferit tot felul de titluri mărețe acestei agitațiuni, pe care să le descrie în articole pertinente și posturi de blog: revoluția twitter, the candle revolution, the twitter riots, etc.

au fost articole bune în the economist, pe bbc și la cnn, dar toată treaba asta cu facebook, twitter și revoluția tinerilor devenea din ce în ce mai deranjantă. de ce dracu e numai a tinerilor? adică, vreau să întreb, unde ne-au fost părinții? adică, de ce n-au ieșit și ei să ne susțină și să ne atenționeze cu vigilența lor că printre manifestanți există provocatori? că noi nu suntem decât niște disperați, actori fără aviz la o mare farsă..

ne-am mobilizat și noi în cluj și, începând de marți, am demonstrat în fiecare seară pe piața avram iancu și la monumentul rezistenței anticomuniste. dar, ceea ce am arătat lumii până la urmă, și noi, și cei din bucurești, iași, paris și chișinău, n-a fost decât că există vreo 10 - 20 mii de moldoveni de treabă: studenți și angajați peste hotare, sau studenți și elevi acasă, care se conduc după o altă paradigmă și au o imunitate intrinsecă pentru incultură (politică). atât. restul au lăsat să se înțeleagă cât de indiferentă le este situația. părinților și bunicilor noștri le este totuna!

joi, presa s-a dezmeticit și a început a explica lucrurile din nou: cum a fost cu vandalismele și cu revoluția, care sunt interesele ue și sua (adică, dezinteresele lor), care e implicarea rusiei și a româniei (aici, a se observa doar lipsa de implicare), ce spune opoziția pe care copiii ăștia au votat-o (inclusiv, și ce ar trebui să spună, pentru că, în mare, a cam tăcut) și tot așa. pe final, agitațiunea din moldova a rămas despuiată și limpede ca o amiază de duminică: totul a fost o manevră de a păstra puterea, de a distruge ceea ce se numește (numai!) „opoziție”, de a pune pe fugă și pe moldovenii de treabă rămași în țară și de a rupe-o definitiv cu românia! de a termina odată cu „jiocurile estea!”.

comuniștii au trecut la „contra-atac” (asupra lor, de fapt, pentru că ei au pus la cale „revoluția” și.. offf, nu mai explic. înțelegeți.): după o călătorie aventuroasă dinspre cluj, am ajuns ieri în chișinău ca să-l găsesc distorsionat, prăfuit și trist. presa, inclusiv cea străină, este persecutată, tineri nevinovați sunt răpiți în plină zi (și stradă), toți acei despre care spuneam că sunt „de treabă” (acătării, adică) se gândesc încotro să plece, ca să-și facă o viață nouă și eliberată, o viață în care se poate sta pe facebook!

(apropo, oricât aș vrea, tot nu-mi prea convine plaxo ăsta :D )

e o panică explicabilă, de-acord, dar nu cred că mai trăim vremurile în care vreun regim ar recurge la omucideri în masă. este evident faptul că dacă ne conformăm cu toții, vom dispare în fiecare noapte câte unul-doi, până se spală ăștia de noi (sau până trec sărbătorile și plecăm înapoi, prin românia). degeaba îi criticăm pe europeni, americani, pe filat sau pe chirtoacă, dacă și noi ne comportăm ca niște fricoși impenetrabili și ne schimbăm obsesiv parolele la mail. situația în care suntem acum e ca o stare de natură, un război al fiecăruia contra celorlalți, circumstanțe în care toți sunt suspecți și securiști, deopotrivă.

noroc că oamenii deștepți au scris despre asta cu mult timp înainte de „trezirea moldovei”. thomas hobbes, de exemplu, spunea prin 1600 și ceva că

„din cauza fricii pe care o avem faţă de fiecare, găsim potrivit să scăpăm din această condiţie şi să ne găsim tovarăşi, pentru că, dacă e să fie război, atunci acesta să nu fie purtat împotriva tuturor, fără ajutoare.” (Leviathan)

dacă starea aceasta mai continuă, băgate mi-s picioarele-n orașul ăsta pentru totdeauna. am unde să mă duc și la fel se vor descurca și compatrioții mei acătării.
am dat de la mine 3 săptămâni ca să mai văd ce se întâmplă, timp în care voi ieși pe piață (dacă mai iese cineva cu mine ;), fără să mă deranjeze că netul abundă de numele meu și că, deși sunt 13 persoane cu numele gurău ana, nu e prea greu pentru un securist care se respectă să-și dea seama că eu sunt anume eu. și coldplay tot așa o zis, don't panic :)

bine aţi venit acasă!

... dar mai bine nu veneaţi, s-a gândit probabil oficialul care ne-a întâmpinat, zâmbind drăgăstos, la intrarea în ambasada româniei din bucureşti. deşi a părut sincer, faptul că se află în serviciul actualei guvernări de la chişinău, îi face pe toţi ai lui susceptibili de culpă. acasă, my ass, ipocriţilor.

cu tradiţionalul patriotism de afişaj, studenţii basarabeni au făcut coadă în faţa misiunii diplomatice, de chiar foarte dimineaţă. dacă ideea de a cânta la chitară piese doina şi ion e potrivită/drăguţă/admirabilă, atunci cea de a-ţi vopsi tricolorul pe obraji sau de a-l lega la fund, îmi aminteşte, în cel mai bun caz, de un meci de fotbal.

iar jandarmeria are grijă să cureţe zona de tinerii "suporteri" ai românismului din moldova, îndemnându-i pe alegători să se care mai repede de lângă ambasadă, dacă tot au votat. vă ziceam, e ca la fotbal. galerie şi jandarmi.

suspectă situaţie. parcă adineaori am fost salutată şi, mă rog, welcomed, aşa de frumos în "casa mea", iar acum mă văd alungată din "propria" curte.

se vorbeşte tare, se vorbeşte în rusă şi, pe de-asupra, foarte urât. se traversează strada aiurea, se scuipă din mers, se îndreaptă ochelarii imenşi de soare şi se fac poze în faţa casei lui gigi. se flutură tricolorul, se cântă "sfântă ni-i casa", se scot paşapoarte. se pun ştampile, se aprind ţigări şi se discută "politică".

"afară", în celălalt bucureşti decât cel din ambasadă, e uber-linişte. casa lui gigi, din vecinătate, are aerul unui muzeu naţional. pe scurt, e duminică.

gila m-a readus pe strada occidentului, într-un lamentabil cămin al universităţii de arte. şi mă tem că rămânem numai cu strada.

Biblioteca de Filosofie (I)

seria aventurilor mele în calitate de student la filosofie in mirificul cluj continuă. spun ”aventuri”, pentru că toata treaba asta cu studenția numai o aventură mai poate fi. iar culmea aventurii (ca în seria de bancuri la acest subiect) e să fii student la filosofie. in cluj.

în timp ce toată lumea e plecată acasă, iar în cămine pătrunde în sfârșit ceva aer curat, eu mă găsesc bine merci la facultate. asta pentru că așa a fost fixat orarul sesiunii pentru specializarea noastră. dar nu tocmai aici se află problema - clujul e într-un mod plăcut mai bizar în aceste zile de vacanță a tuturor, dar nu și a mea.

dar cum trebuie neapărat să existe ceva care să mă enerveze, aceasta e exact biblioteca de filosofie, care.. se mută. acum. în plină sesiune. dezordine, cărți împachetate, miros de vopsea, praf și dezorientare. iar celelalte biblioteci, filiale ale celei centrale, au program până la ora 15:00.

e 14:35. n-am scris decât mai puțin de-o pagină și am de scris minim 8, până poimâine dimineață. cărțile nu am voie să le împrumut, pentru că sunt student străin. aș citi câte ceva de pe net, dar nu am unde mă duce ca să fie liniște, cald și net. toate împreună. înțelegeți?

înțelegeți, domnule profesor? voi spune eu poimâine, încercând în mod disperat să mă justific pentru tâmpenia unei situații, a cărei vină nu o port.