în ultimul an, se întâmplă rar de tot să rămân în cluj pentru mai mult de 5 sau 6 zile consecutive. vin aici și am de fiecare dată impresia că orașul ăsta se află sub un clopot de sticlă imens, de care nu numai că nu trec razele solare nocive (chiar și pe caniculă, poți să respiri ok), dar care îmi fabrică o lume plină de minunății, care mai de care mai frumoase și mai plăcute, pentru o snoabă mofturoasă ca mine.
în lumea asta de sub clopot, duc o viață aproape exemplară, mai ales vara. diminețile încep cu cafele spumoase și însorite în flowers sau în fața clădirii centrale UBB, locuri în care revin de câte 10 ori pe zi :) povestea continuă cu școală, bibliotecă și wifi prin locațiile din oraș. ador căminul 14, tocmai din cauza asta, prefer numai să dorm aici, așa că serile mele includ flowers peste program, concerte și alte plimbări. a neverendingloungesession.
după câteva sperieturi nocturne prin făget, cu câini, debateri și jackdanielscupepsi, aseară am fost în midi, la noisia. se știe, n-am nevoie de alcool pentru dnb, dar clubul ăsta m-a lăsat cu cele mai incredibile imagini.. auditive. după ce mi-am scos sufletul dansând, am stat vreo oră aruncată pe-o canapea, doar ca să ascult muzica. vorba ceea, fuckmybrains!
printre evenimente mari și mici, gen vernisaje fotografice, preteni și colegi sau bere cu profesorii și invitații lor arhitecți, de la bucurești, se conturează imensul meu regret că iată, trebuie să ies în curând de sub clopot. să-l ridic și să mă strecor pe sub el, ca să merg în chișinău (nu mai zic 'acasă', pentru că nu mai știu ce să cred). și acolo, redevin rece, iau atitudini, calculez și mă tot gândesc cum naiba să fac să fie mai bine. la ce bun atâta angoasă?
No comments:
Post a Comment