bine aţi venit acasă!

... dar mai bine nu veneaţi, s-a gândit probabil oficialul care ne-a întâmpinat, zâmbind drăgăstos, la intrarea în ambasada româniei din bucureşti. deşi a părut sincer, faptul că se află în serviciul actualei guvernări de la chişinău, îi face pe toţi ai lui susceptibili de culpă. acasă, my ass, ipocriţilor.

cu tradiţionalul patriotism de afişaj, studenţii basarabeni au făcut coadă în faţa misiunii diplomatice, de chiar foarte dimineaţă. dacă ideea de a cânta la chitară piese doina şi ion e potrivită/drăguţă/admirabilă, atunci cea de a-ţi vopsi tricolorul pe obraji sau de a-l lega la fund, îmi aminteşte, în cel mai bun caz, de un meci de fotbal.

iar jandarmeria are grijă să cureţe zona de tinerii "suporteri" ai românismului din moldova, îndemnându-i pe alegători să se care mai repede de lângă ambasadă, dacă tot au votat. vă ziceam, e ca la fotbal. galerie şi jandarmi.

suspectă situaţie. parcă adineaori am fost salutată şi, mă rog, welcomed, aşa de frumos în "casa mea", iar acum mă văd alungată din "propria" curte.

se vorbeşte tare, se vorbeşte în rusă şi, pe de-asupra, foarte urât. se traversează strada aiurea, se scuipă din mers, se îndreaptă ochelarii imenşi de soare şi se fac poze în faţa casei lui gigi. se flutură tricolorul, se cântă "sfântă ni-i casa", se scot paşapoarte. se pun ştampile, se aprind ţigări şi se discută "politică".

"afară", în celălalt bucureşti decât cel din ambasadă, e uber-linişte. casa lui gigi, din vecinătate, are aerul unui muzeu naţional. pe scurt, e duminică.

gila m-a readus pe strada occidentului, într-un lamentabil cămin al universităţii de arte. şi mă tem că rămânem numai cu strada.