A fost sau n-a fost?

adică, ce-a fost?

e o săptămână de când am urcat, senină, în acceleratul de bucurești, pentru a merge la vot. până duminică, la ora 9pm, când s-au închis secțiile de votare, iar unimedia a publicat rezultatele exit poll - toate bune și frumoase. încrezători și candizi, am avut o zi în care am fost siguri că iată, iată, vine schimbarea! o facem chiar noi! de fapt, tocmai am făcut-o!!

acceleratul a ajuns la ora 4am înapoi în cluj-napoca, oră la care se cunoșteau deja rezultatele preliminare ale scrutinului: angoasa, incredibilul, obscenul și tragicul de toate culorile s-au conturat iremediabil. inspirați de cele mai ieftine filme cu spioni, comuniștii și-au înscenat a doua zi propria distrugere, pentru ca, apoi, să se victimizeze în fața proștilor, să atace românia și să încalce legislația (internațională și, să zicem, națională).

de departe, de-acolo din cluj, toate acestea purtau un caracter de senzație imposibil de redat acum: 30 mii de oameni, revoluție, control asupra parlamentului, arborarea tricolorului autentic pe președinție, lupte de stradă - toate, din vorbele sacadate ale domnului de la „vocea basarabiei”. mai mult, pateticii și americanii, presa extaziată și schizofrenii, nu s-au liniștit până n-au conferit tot felul de titluri mărețe acestei agitațiuni, pe care să le descrie în articole pertinente și posturi de blog: revoluția twitter, the candle revolution, the twitter riots, etc.

au fost articole bune în the economist, pe bbc și la cnn, dar toată treaba asta cu facebook, twitter și revoluția tinerilor devenea din ce în ce mai deranjantă. de ce dracu e numai a tinerilor? adică, vreau să întreb, unde ne-au fost părinții? adică, de ce n-au ieșit și ei să ne susțină și să ne atenționeze cu vigilența lor că printre manifestanți există provocatori? că noi nu suntem decât niște disperați, actori fără aviz la o mare farsă..

ne-am mobilizat și noi în cluj și, începând de marți, am demonstrat în fiecare seară pe piața avram iancu și la monumentul rezistenței anticomuniste. dar, ceea ce am arătat lumii până la urmă, și noi, și cei din bucurești, iași, paris și chișinău, n-a fost decât că există vreo 10 - 20 mii de moldoveni de treabă: studenți și angajați peste hotare, sau studenți și elevi acasă, care se conduc după o altă paradigmă și au o imunitate intrinsecă pentru incultură (politică). atât. restul au lăsat să se înțeleagă cât de indiferentă le este situația. părinților și bunicilor noștri le este totuna!

joi, presa s-a dezmeticit și a început a explica lucrurile din nou: cum a fost cu vandalismele și cu revoluția, care sunt interesele ue și sua (adică, dezinteresele lor), care e implicarea rusiei și a româniei (aici, a se observa doar lipsa de implicare), ce spune opoziția pe care copiii ăștia au votat-o (inclusiv, și ce ar trebui să spună, pentru că, în mare, a cam tăcut) și tot așa. pe final, agitațiunea din moldova a rămas despuiată și limpede ca o amiază de duminică: totul a fost o manevră de a păstra puterea, de a distruge ceea ce se numește (numai!) „opoziție”, de a pune pe fugă și pe moldovenii de treabă rămași în țară și de a rupe-o definitiv cu românia! de a termina odată cu „jiocurile estea!”.

comuniștii au trecut la „contra-atac” (asupra lor, de fapt, pentru că ei au pus la cale „revoluția” și.. offf, nu mai explic. înțelegeți.): după o călătorie aventuroasă dinspre cluj, am ajuns ieri în chișinău ca să-l găsesc distorsionat, prăfuit și trist. presa, inclusiv cea străină, este persecutată, tineri nevinovați sunt răpiți în plină zi (și stradă), toți acei despre care spuneam că sunt „de treabă” (acătării, adică) se gândesc încotro să plece, ca să-și facă o viață nouă și eliberată, o viață în care se poate sta pe facebook!

(apropo, oricât aș vrea, tot nu-mi prea convine plaxo ăsta :D )

e o panică explicabilă, de-acord, dar nu cred că mai trăim vremurile în care vreun regim ar recurge la omucideri în masă. este evident faptul că dacă ne conformăm cu toții, vom dispare în fiecare noapte câte unul-doi, până se spală ăștia de noi (sau până trec sărbătorile și plecăm înapoi, prin românia). degeaba îi criticăm pe europeni, americani, pe filat sau pe chirtoacă, dacă și noi ne comportăm ca niște fricoși impenetrabili și ne schimbăm obsesiv parolele la mail. situația în care suntem acum e ca o stare de natură, un război al fiecăruia contra celorlalți, circumstanțe în care toți sunt suspecți și securiști, deopotrivă.

noroc că oamenii deștepți au scris despre asta cu mult timp înainte de „trezirea moldovei”. thomas hobbes, de exemplu, spunea prin 1600 și ceva că

„din cauza fricii pe care o avem faţă de fiecare, găsim potrivit să scăpăm din această condiţie şi să ne găsim tovarăşi, pentru că, dacă e să fie război, atunci acesta să nu fie purtat împotriva tuturor, fără ajutoare.” (Leviathan)

dacă starea aceasta mai continuă, băgate mi-s picioarele-n orașul ăsta pentru totdeauna. am unde să mă duc și la fel se vor descurca și compatrioții mei acătării.
am dat de la mine 3 săptămâni ca să mai văd ce se întâmplă, timp în care voi ieși pe piață (dacă mai iese cineva cu mine ;), fără să mă deranjeze că netul abundă de numele meu și că, deși sunt 13 persoane cu numele gurău ana, nu e prea greu pentru un securist care se respectă să-și dea seama că eu sunt anume eu. și coldplay tot așa o zis, don't panic :)