Wednesday, July 15, 2009

Mame fără pizdă: Happening Moldovenesc


Happening (în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfăşurare) - mişcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizaţie în direct contact cu publicul, bazată pe interferenţa între mai multe forme de artă (spaţiale şi temporale - teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanţei dintre realitate şi creaţie artistică.

Deși nu a fost o improvizație, ci un woman-in-fest regizat, spectacolul Nicoletei Esinencu nu poate să nu șocheze prin noul și durerosul pe care îl abordează. M-am bucurat să aflu că e din ce în ce mai tradusă. Nenorocirile ni se expandează, până va afla întreaga lume despre ele.

Care nenorociri? Cele din 7 aprilie, evident. Și ce păcat că am ajuns să ni se facă greață de expresia asta. Am auzit-o peste tot, am consumat-o în știri, posturi de blog și discuții pe la tot felul de mese. Am tocat mințile prietenilor de peste hotare despre dictatura și „revoluția” noastră, se scriu cărți despre mobilizarea tinerilor pe internet!

Nu ne-am ales decât cu ceva de consistența și mirosul unei borâturi, ziua în amiaza mare, pe PMAN. Nimic nu mi-a mai provocat atâta scârbă decât știrile acelea, care anunțau despre cruzimile și perversiunile la care au fost supuși (și supuse) anti-stataliștii (și instigatoarele).

Performance-ul Dorianei Talmazan a recreat perfect o stare. Aceea de după.. (7 aprilie). Știam că imbecila ceea, căreia îi place să creadă că este prim-ministru, avusese atunci un discurs lacrimogen, dar nu-l ascultasem. Acum, l-am trăit. Împreună cu o tonă de alte gânduri despre mine și gunoiul ăsta de țară. Suntem câțiva mai greu de mulțumit, iar „părinții noștri îs niște pidaraj!”.

2 comments:

Anonymous said...

cred ca teai grabit cu ultima fraza, desi ai luato in ghilimele

Puck said...

Si dupa ce mor, "pidarajii astia" nu ne lasa in pace. Tre sa ne munstre constiinta ca nu i-am apreciat suficient, ca uneori am fost grosolani cu ei, ca, pina la urma, noi suntem niste bestii mereu nemultumite.Si, la un moment dat, ne dam seama cat de mult ne lipsesc. Aici e paradoxul, ne lipsesc... Enorm de mult.Si la urma urmei, nu e vina lor ca au crescut in asa o societate si nici vina parintilor parintilor nostri.Noi suntem cei care mai putem schimba ceva, doar noi...