Biblioteca de Filosofie (III)

iar m-am trezit prea târziu. dar am alergat, în nebunia mea, la bibliotecă. o colegă mi-a spus că i s-au împrumutat câteva cărți pentru vacanță și m-am dus și eu să cer.

„dar dumneavoastră, domnișoară, aveți permis temporar. sunteți din republica moldova..”

„da, știu, dar m-am gândit că ați putea totuși să-mi permiteți. eu rămân în cluj în vacanță.”

„îmi pare rău, domnișoară. sărbători fericite.”

fericite, my ass. mi-o venit să plâng, blia! să plâng pentru tot ceea ce pretind că sunt și pentru tot ceea ce sunt de fapt. pentru un bibliotecar care nu face decât să respecte un regulament cretin, pentru angoasa pe care mi-o creează mie și multor altora o condiție stupidă. copilul supărat din mine ar fi vrut să strige: „știți cine-i tata meu?” și să arate limba.

de ce să stea cărțile acolo pentru două săptămâni degeaba, blia? sunt acolo în calitate de resurse pentru studenți, suca. normal că voi găsi pe net ce-mi trebe, dar m-a obosit atât de tare toată povestea asta.

'fuck the system' e o huinea. the system always fucks you back.

telecrap

nouă ore! nouă ore din viața mea prețioasă, petrecute într-un autocar infect, unicul autocar de pe ruta piatra neamț - cluj. care rută are barely 300 km și poate fi parcursă, în mod NORMAL, în maxim șase ore.

în schimb, piatra neamț are pârtie de schi, telegondolă de aproape un kilometru și telescaune, ultraperformante. construite toate cu tehnică și de către muncitori din austria.

guuuuys, what about building your fuckin' railway first? or settling some acceptable bus operators? adică, pontu din teleatracțiunile voastre turistice, dacă nimeni nu poate ajunge în mod decent în orașu vostru?

pontu din banii pe care îi aruncați pe beculețe, energie electrică și alte elemente cretine de urbanism, dacă eu tre să pierd o zi ca să ajung acasă, după ce am avut ocazia de a le admira? piatra neamț, reședință de județ, cu autogară mai proastă ca-n turda! sau reghin.

moldoveni. some things never change. i'm not gonna care about your lighted wreaths, even if they form the word 'infrastructure'. and ya, when i have to leave cluj again, i'll think twice. and then decide not to go anywhere.

Biblioteca de Filosofie (II)

ce m-am distrat azi în bibliotecă.

dintre toți filosofii, cel mai mult îmi displăcea hegel. acum, îmi displace și schopenhauer, dar acesta își merită respectul măcar pentru faptul că este distractiv.

schema funcționează cam așa: iei din Kant numai ceea ce ai înțeles (prostule!), ignorând restul cu expresii mărețe, de genu „și aici a fost marea greșeală a acestui mare spirit” și trântești, în completare, tot felul de „chestii” din filosofia hindusă, upanișade și alte minunății. de la tine nu pui nimic, dar ai, în schimb, obtuzitatea de a accentua faptul că, citez: „nici această concepție nu este deloc nouă. încă heraclit ...”

schopenhauer este un clovn. asta am scris, cu litere mari, pe partea de sus a foii pe care luam notițe. în final, am decis că ar fi cazul ca cineva să inventeze un cocktail din bere și lassi, care să, you know, poarte numele marelui filosof.

Meeting Place

îmi place atât de mult
ușurința cu care mă-ndrăgostesc

n-am noroc la risc,
dar cred că viața e, în general, prea bună cu mine

mr. freeman, dan perjovschi și știrile
nu sunt decât interese de disciplină

la fel ca și toate celelalte
probleme ale lumii

eu n-am chef decât să plutesc senină
într-un pahar de cuba libre proaspăt

Modeselektor + Apparat = Moderat

geopolitică

natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit și ei prin platitudine.

sunt mult prea patriot ca să doresc fericire țării mele.

E.C.

dedikeishn

îmi plac bărbații frumoși.
tu ești chiar urât
și mai smart decât mine.

fuck off!

* * *

filosofia nu este o putere. religiile, statele, capitalismul, știința, dreptul, opinia, televiziunea sunt puteri, nu însă și filosofia. filosofia poate cunoaște mari bătălii interioare, dar sunt bătălii în glumă. nefiind o putere, filosofia nu se angajează în bătălie cu puterile, însă poartă în schimb un război fără bătălii, o gherilă împotriva lor. și nu poate vorbi cu acestea, ea nu are nimic să le spună, nimic de comunicat, ea poartă doar negocieri. așa cum puterile nu se mulțumesc să fie exterioare, ci trec de asemenea în fiecare dintre noi, fiecare dintre noi se află fără încetare în negocieri și în gherilă cu sine însuși, grație filosofiei.

filosofia constă întotdeauna în a inventa concepte. nu mi-am făcut niciodată griji în privința unei depășiri a metafizicii ori a morții filosofiei. filosofia are o funcție ce rămâne perfect actuală, a crea concepte. nimeni nu o poate face în locul său. desigur, filosofia a avut dintotdeauna rivalii săi, de la „rivalii” lui platon și până la bufonul lui zarathustra. astăzi, informatica, promoția comercială, comunicarea sunt cele care își apropriază cuvintele „concept”, iar acești „conceptori” formează o rasă obraznică, ce exprimă actul de a vinde ca fiind suprema gândire capitalistă, cogito-ul mărfii. filosofia se simte mică și singură în fața unor asemenea puteri, însă dacă i se va întâmpla să moară, atunci va muri de râs.

gilles deleuze, „tratative”

foto: rafael minkkinen

Media Made In Moldova

n-am făcut şi nici nu voi face şcoală de jurnalism tocmai pentru ca să aflu că nimănui nu-i şade bine să fure. am impresia, însă, că în facultăţile noastre asta se predă. şi, din păcate, nici să fure n-au învăţat câteva exemplare de "jurnalişti", care, iată, mă fac să-mi pierd vremea nopţile cu print screen-uri şi arhive (colegul meu a explicat ceva mai accentuat esenţa problemei).

1. încep cu cei pe care îi consider concurenţii nr. 1 ai pamparam - site-ul allfun.md, care, mascându-şi furtul prin traducerea în limba rusă, îşi permite să publice tot felul de ştiri, căutate şi scrise de mine mai mult din plictiseală (sau după ce trece gabi din snails în vizită prin biroul nostru; are şi el servici la etajul de sus)

veţi zice, probabil, că sunt prea din cale-afară de panicată şi că, poate, cei de la allfun au preluat informaţia de pe site-ul oficial al formaţiei snails. ei bine, pe lângă faptul că ar fi trebuit să specifice acest lucru, şi acolo, pe snails.md, ştirea e semnată cu numele meu şi cu link spre pamparam


ştire fabricată 100%, după ce-am intrat pe myspace, într-o zi în care nu aveam nimic (mai interesant) de scris


şi ştirea colaboratoarei noastre, zinaida


2. urmează jurnal de chişinău şi misteriosul site music.md, a cărui adresă electronică de contact nu funcţionează şi mă enervează cu failure deliveries.

ştirea despre lidy scarlat (care, să recunoaştem, nu e tocmai o vedetă de top în moldova) a avut o soartă de-a dreptul chinuitoare: preluată pe jurnal, semnată de către o/un oarecare A.G., apoi publicată şi pe music.md, cu referinţă la.. jurnal


3. povestea continuă. olia tira aduce 5 medalii din hollywood. pamparam scrie, jurnal preia, scriind pamparam între paranteze, fără nicio altă explicaţie, de parcă ar fi o greşeală ortografică. ştirea e preluată pe music.md, cu referinţă la jurnal. apoi, music.md au mustrări de conştiinţă şi mai publică încă o ştire, cu referinţă la pamparam. mie nu mi-a venit decât să râd


4. cred că mi se face cam somn, aşa că închei cu un exemplu tâmp de copy/paste, deloc impresionant, din păcate. tot ăştia de pe music.md (oare cine naiba îs?)

Mame fără pizdă: Happening Moldovenesc

Happening (în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfăşurare) - mişcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizaţie în direct contact cu publicul, bazată pe interferenţa între mai multe forme de artă (spaţiale şi temporale - teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanţei dintre realitate şi creaţie artistică.

Deși nu a fost o improvizație, ci un woman-in-fest regizat, spectacolul Nicoletei Esinencu nu poate să nu șocheze prin noul și durerosul pe care îl abordează. M-am bucurat să aflu că e din ce în ce mai tradusă. Nenorocirile ni se expandează, până va afla întreaga lume despre ele.

Care nenorociri? Cele din 7 aprilie, evident. Și ce păcat că am ajuns să ni se facă greață de expresia asta. Am auzit-o peste tot, am consumat-o în știri, posturi de blog și discuții pe la tot felul de mese. Am tocat mințile prietenilor de peste hotare despre dictatura și „revoluția” noastră, se scriu cărți despre mobilizarea tinerilor pe internet!

Nu ne-am ales decât cu ceva de consistența și mirosul unei borâturi, ziua în amiaza mare, pe PMAN. Nimic nu mi-a mai provocat atâta scârbă decât știrile acelea, care anunțau despre cruzimile și perversiunile la care au fost supuși (și supuse) anti-stataliștii (și instigatoarele).

Performance-ul Dorianei Talmazan a recreat perfect o stare. Aceea de după.. (7 aprilie). Știam că imbecila ceea, căreia îi place să creadă că este prim-ministru, avusese atunci un discurs lacrimogen, dar nu-l ascultasem. Acum, l-am trăit. Împreună cu o tonă de alte gânduri despre mine și gunoiul ăsta de țară. Suntem câțiva mai greu de mulțumit, iar „părinții noștri îs niște pidaraj!”.